Tradiția inelului de logodnă este extrem de veche, încât puține persoane cunosc cu adevărat de unde a pornit obiceiul și care era semnificația oferirii acestei bijuterii. Inelul de logodnă este foarte prețuit în ziua de azi, aproape că nu există bărbat care să nu-și fi cerut iubita de soție prin intermediul unui inel de logodnă. 

 

La fel ca multe dintre obiceiurile noastre de astăzi, și tradiția inelului de logodnă provine din vremuri îndepărtate, istoricii spun că ar proveni din perioada Egiptului Antic, când îndrăgostiții făceau schimb de inele de logodnă realizate din stuf împletit. Acestea se purtau pe degetul inelar de la mâna stângă, deoarece se credea că acolo se află vena care duce direct spre inimă (vena amoris). 

 

Faraonii egipteni au purtat pentru prima dată inele pentru a reprezenta eternitatea. Un cerc nu are început și nici sfârșit și reflectă forma soarelui și a lunii, pe care egiptenii le venerau. Egiptenii au crezut, de asemenea, că spațiul gol din mijlocul unui inel reprezintă o poartă către necunoscut. Inelele ouroboros egiptene (oor-uh-boor-ros) înfățișau un șarpe înghițindu-și coada, reprezentând ciclul etern al lucrurilor. 

 

Tradiția inelului de logodnă – simbolul legământului de iubire și al posesiei

 

Tradiția inelului de logodnă a continuat, astfel încât și femeile romane purtau inele de logodnă de fildeș, silex, os, cupru și fier. Oferirea unui inel de logodnă în acele perioade era privită ca un contract de afaceri sau ca pe un drept al bărbatului asupra femeii. Foarte multe inele de aur au fost găsite mai târziu în ruinele Pompei, dovedind că metalul strălucitor a devenit materialul preferat în acea perioadă. Romanii sunt cei care aveau obiceiul de a purta două inele de logodnă – un inel de fier purtat acasă și un inel de aur purtat în public. 

 

Istoria ne spune de asemenea că oficial oferirea inelului de logodnă a început prin anul 1215, când Papa Inocențiu al 3-lea a stabilit o perioadă de aşteptare între căsătoria promisă şi căsătoria propriu-zisă. Inelul de logodnă semnifica devotamentul partenerului față de logodnică și viceversa, în acea perioadă de așteptare. 

Inelul de logodnă – simbolul căsătoriei

 

Prima referință documentată istoric privind tradiția inelului de logodnă datează din secolul al IX-lea într-o scrisoare a Papei Nicolae I către Boris I. Cu toate acestea, în 1477 a apărut cel mai vechi inel de logodnă cu diamante cunoscut, când arhiducele Maximilian de Austria s-a logodit cu Maria de Burgundia. Inelul de logodnă era încrustat cu mici diamante aranjate în formă de „M.” Acest inel extrem de valoros a fost, cel mai probabil, oferit mai mult ca un semn al bogăției, decât ca un cadou care simboliza iubirea. Cu toate acestea, a deschis tradiția oferirii de inele de logodnă ca un legământ de iubire între doi tineri ce urmau să se căsătorească.

 

Mai târziu, în epoca victoriană, inelele de logodnă au fost realizate din metale prețioase, în general din aur, în modele mixte cu diamante și diferite pietre prețioase. La acea vreme, cele mai populare forme de inele de logodnă, numite „inele posy”, erau florile. Amestecarea diamantelor cu alte pietre prețioase a rămas o tradiție și în epoca eduardiană, în timp ce atenția la detalii și precizia meșteșugului se îmbunătățeau considerabil.

 

Inelul de lodognă modern – ”A diamond is forever!”

 

În secolul XX, popularitatea inelelor de logodnă cu diamante a scăzut puternic, mai ales după primul război mondial și, odată cu Marea Depresiune, au devenit mai puțin relevante în tradiția cererii în căsătorie. Prețurile diamantelor s-au prăbușit și nu mai erau populare în rândul tinerei generații de adulți. În 1939 compania de minerit a diamantelor De Beers a început o campanie publicitară denumită ”A diamond is forever!”, slogan celebru care este încă faimos și în prezent. 

 

Campania a funcționat foarte bine și, la începutul anilor 1940, inelele de logodnă erau bijuteriile cele mai vândute în multe magazine din întreaga lume. Dinamica relației dintre bărbați și femei, precum și stereotipurile contemporane de gen, au transformat tradiția inelul de logodnă dintr-un simbol al iubirii într-o garanție. În Marea Britanie, până în 1970, femeile puteau da în judecată bărbații pentru că au rupt logodna. Femeile se puteau răzgândi fără penalități. Motivul a fost acela că, femeile din clasele mijlocii și superioare nu lucrau și adesea renunțau la muncă pentru a se căsători. Din această cauză, femeile puteau să păstreze inelul de logodnă pentru a-l vinde, astfel încât să poată trăi din banii respectivi, timp în care își recăpătau reputația.

 

În prezent, oferirirea unui inel de logodnă se bazează mai mult ca oricând pe promisiunea iubirii, astfel multe cupluri optează pentru inele de logodnă și verighete personalizate care să surprindă unicitatea relației lor. Orice femeie așteaptă momentul în care va primi bijuteria iubirii eterne, inelul pe care îl va purta toată viața, datorită semnificației deosebite pe care o are. Inelul de logodnă a devenit cea mai populară bijuterie din lume, simbolul relației de iubire și al angajamentului dintre doi oameni, cel care anunță marele eveniment: nunta. 

 

Dacă inelul de logodnă a fost oferit, cererea în căsătorie a decurs așa cum ați visat, și urmează să faceți marele pas, să planificați detaliile ceremoniei, vrem să vă ajutăm și vrem sa fim martori în îndeplinirea visului vostru : o nuntă pe plajă. Imaginați-vă valurile mării, briza răcoroasă, nisipul fin și apusul superb, plaja este locația perfectă pentru o nuntă de vis, care să se transforme într-una dintre cele mai prețioase amintiri din viața voastră.

 

Așa cum ai aflat, tradiția inelului de logodnă a evoluat și s-a modificat de-a lugul timpului, de aceea dacă și voi sunteți departe de conceptul de nuntă tradițională cu ținute încorsetate și decorațiuni pompoase, cel mai probabil te vei regăsi în conceptul nou de nuntă, o nuntă pe plajă potrivită persoanelor care pun accent pe relaxare și bună dispoziție, pe naturalețe și eleganță rafinată.